padurea letea, delta dunarii
reflectii pe canale
padurea letea ramasese o restanta mai veche, pe care de ani de zile o vroiam corectata.
noi am plecat intr-un grup vesel de 10, de la murghiol, de la pensiunea tavi (recidiva, ne place mult de inimosul tavi! tavi este un excelent ghid pentru excursiile in delta, conditiile sunt cel putin bune, iar preturile mai mult decat decente).
drumul cu barca a fost de aproximativ 3,5 ore la dus si 1,5 ore la intoarcere. nu vreau sa insist pe calatoria prin delta: da, am prins inca aleile de nuferi infloriti, zeci de pelicani si multe alte pasari minunate, melci pe frunzele de nufar si miez dulce de ciulini de balta! chiar si asa, drumul a fost un pic peste limita de confort.
la letea am avut parte de o masa cu specific local. oricum, se stie: pestele cel mai bun il gasesti in delta si, cu greu, la cateva cherhanale… am luat pranzul la o tanti din satul letea, care pare sa isi fi dezvoltat un business de real succes doar din asa ceva. sincer, pestele a fost un deliciu (de proaspat) desi, in afara de storceag, nu a fost neaparat exceptional gatit. ma rog, detalii…
dupa masa de pranz a urmat excursia propriu-zisa in padurea letea. ca sa ajungem la intrarea in padure am mers cam 1h cu un ‘trocarici’ (multe de acest gen improvizate in zona; un fel de camion care in partea din spate are 2 banchete montate). de acolo, ghidul si soferul nostru, altfel fost inginer la romsilva, ne-a ‘initiat’ in tainele padurii letea. ne-a vorbim un pic despre flora, fauna etc si apoi am mers pe traseul nu prea lung, pana la primele dune de nisip. in total, cu indulgenta, 20 de minute in padurea letea!
padurea letea
sincer, usor dezamagitor. parca nu prea merita sa bati atata drum pentru o lectie de 20 de minute, tinuta in aer liber. caci de vazut, pentru atei ca noi, nu e cine stie ce de vazut.. cat despre cai salbatici sau stejari seculari, nici vorba! astia sunt prin alte parti!
cum la secular era clar ca nu mai ajungem, am intins putin coarda cu ceea ce parea mai fezabil: sa mai cautam prin zona hoardele de cai salbatici… iar efortul nu a fost inutil. am gasit doua grupuri de cai salbatici (sa tot fi fost vreo 200 de cai) intr-o zona in care se zice ca ar veni sa se adape…
am facut, rapid, sesiune foto de la mare distanta si hop – inapoi in trocarici.. inca o ora pana la ponton si apoi drumul inapoi spre murghiol…
cai salbatici, letea
impresiile sunt inca amestecate:
- am avut ‘bafta’ de o zi un pic prea calduroasa (peste 34 grade) ceea ce ne-a cam toropit…
- drumul cu barca pana la letea a fost un pic cam lung (cred ca totusi mai bine sa pornesti de undeva mai de aproape, ca sa eviti 3-4 ore de imobilitate plus sa te poti bucura de plimbare mai consitenta, la picior, prin letea – nu cu ‘trocarici’-ul)
- ceea ce era de vazut efectiv in si din padure – nu este tocmai lumea de vis la care te astepti dupa o copilarie in care ai crescut cu padurea letea ca un reper al miticului
- consider usor nepotrivit faptul ca pranzul la letea se insinueaza usor, dar sigur ca un ‘landmark’, propagat de organizatorii locali; nu de alta, dar imi pare ca doza de autenticitate este prea firava ca sa reziste – prin expunere repetata si volum tot mai mare – fara a degenera intr-un kitsch garantat
una peste alta, nu pot sa zic nici ca a meritat, nici ca nu a meritat. am ramas fara secularul bifat si stau sa ma gandesc daca sa iau sau nu in calcul o repetitie diferita a experientei letea… poate peste 2 ani… sau poate mai bine ma apuc de pescuit?? 
in drum spre letea
alee nuferi galbeni, delta
pelicani, delta dunarii
padurea letea
aproape de sat letea
prin satul letea
casa sat letea
‘ponton’ la sat letea
calatorii, padurea letea, romania
