cu fiul la zoo
targu mures, o zi insorita – dar nu excesiv de calduroasa – de vacanta. nimic special in program pana la ora 16:00.
asa ca ma gandesc ca ar fi o idee buna sa scot fiul din camera de hotel, la aer curat, departe de electronice, la o plimbare relaxata la zoo, sa mai facem si noi niste pasi, ca e bun sahul asta, dar chiar daca prea mult stat pe scaun nu a omorat pe nimeni, nici musculos nu l-a facut.
dupa un pic de rezistenta initiala de ce sa merg, ce sa vad, animale in cusca, du-te tu, eu raman la hotel, copilul cedeaza insistentelor maternale si indulcit de ideea unei inghetate postzoologice, agreeaza ideea unei scurte iesiri, dar nu stam mai mult de o ora!
in doar 10 minute, ajungem la zoo. ca de obicei matinali, nici cafenelele nu s-au deschis, batem in geam la casa de bilete, oare suntem primii? platim biletele, desi am fi putut intra linistiti fara sa ne ceara nimeni nici macar buna ziua, dar totusi nu am fi putut intra fara sa platim, pentru ca el, fiul este foarte procedurat si m-ar fi apostrofat daca as fi incalcat regula sau legea sau ce o fi, asa cum m-a certat si cand am traversat pe rosu chiar daca nu se vedea nicio roata de masina in zare.
si incepe.. turul, calvarul? …
saracele maimute! uite cum stau in cusca! pitonul!!! s-a incurcat in cablurile de electricitate! iar spatiul este atat de mic!… leul? cum sa stea inchis, ar trebui sa poata sa alerge liber! si ursii?? de ce nu ii lasa sa traiasca in libertate? tie ti-ar placea sa stai intr-o cusca? sa te vad pe tine cum te-ai descurca sa stai in inchisoare pe viata si sa mai vina si altii sa se uite la tine! sper sa va manance pe toti! pe cei care i-au prins si i-au inchis aici si pe voi care va uitati curiosi la ele, bietele animale.. hai, te rog, sa mergem, nu mai rezist!
sincer, nici eu, si nu stiu cum sa nimeresc mai repede iesirea. caut cu privirea exit, exit, exit. pana la urma, chiar mi se pare ca are dreptate, cum naibilor mi-a trecut prin cap ca mersul la zoo sau ca zoo prin definitie ar putea fi o chestie cool pe care sa o facem impreuna? chiar asa, uite cum stau bietele animale, desi arata destul de bine, chiar daca spatiul nu este punctul forte, animalele arata ingrijite, mai putin lupul alb care cred ca naparleste sau ceva, ca are o blana vai de capul lui.
patruzeci de minute in care nivelul tristetii pentru lipsa libertate a animalelor si al nemultumirii pentru incapacitatea oamenilor de a contracta pacea mondiala a atins cote inimaginabile. la elefant si la girafa nici nu am mai ajuns! cu siguranta, aceasta a fost (a doua si) ultima oara cand am mers cu fiul la zoo.
ma gandeam ca in vremea copilariei mele nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa fiu trista si nefericita ca ma duce mama la zoo. poate pentru ca mama nici nu avea timp sa ma duca la zoo. si pentru ca, in mod sigur, nu-mi puneam astfel de probleme. mi-am amintit cum, adult fiind, am fost incantata de zoo de la salzburg sau cum la zoo in singapore m-am dus practic de doua ori, pentru ca in prima zi nu am apucat sa vad mai nimic din cauza unei ploi torentiale care a tinut pana la finele programului de vizitare si mai bine ar fi sa nu ii povestesc nimic fiului, caci daca afla ma reneaga. pe vecie.
ma gandeam ca in comparatie cu propriul meu copil, varianta mea de 12 ani pare ca ar suferi de retard. sau poate copiii de 12 ani de astazi nu prea mai sunt copii… sa fie trist ca stiu prea multe? sau ca noi eram prea naivi? oricum ar fi, copilaria lor nu mai are nici o legatura cu a parintilor lor. au infinit mai multa informatie, mai multe posibilitati.
oare mai multe posibilitati inseamna mai fericit?
cusca, generatii, libertate, targu mures, vizita zoo
