de ce nu sunt zen
imi plac oamenii calmi. indiferent de furtunile interioare prin care – posibil – trec.
as vrea sa fiu si eu asa. mai echidistanta, egala, inamovabila, usor rece la toate nimicurile.. pentru ca, pana la urma, sunt atat de putine lucruri care chiar conteaza!…
dar ma duc la posta si vad ca trebuie sa stau la o coada care imi da ziua peste cap.
ma urc in masina mea (DA, conduc o masina mica, oarecum ieftina, oarecum veche si cu numar de TR) si invariabil un destept ma claxoneaza ca merg doar cu 50km/h, altul imi taie calea – pentru ca eu oricum nu cunosc orasul la fel de bine ca si el!
alerg in parc si trec pe langa niste semintari care fac glume cu mine, cica sa ma ciupeasca de fund.
ma duc la doctor si programarea nu conteaza, se intra in ordinea venirii si a afinitatilor.
un om in care am avut incredere reuseste pentru a treia oara sa isi depaseasta termenul de livrare (chiar de el stabilit) si ma intarzie si pe mine care pic aiurea in fata altora.
ma ridic de pe banca din parc si imi dau seama ca de pantalonii mei preferati mi s-a lipit o guma de mestecat, bine ascunsa si obraznic de lipicioasa.
sunt putine zile in care sa nu am parte macar de vreun mic eveniment acest gen. unele sunt usor nostime si poti sa faci haz de necaz, altele chiar nu au nimic amuzant in el (sau creativitatea mea in materie de amuzament este extrem de limitata).
imi dau seama ca sunt nimicuri, fleacuri pe langa atatea alte probleme adevarate. dar pentru moment ma agit. nu va ganditi ca traiesc intr-o isterie generala, dar nici pacea zen nu ma doboara. pentru ca, macar cateva secunde ma supar sau ma oftic, ma enervez sau ma intristez. e drept, de cele mai multe ori, imi trece repede…
si, totusi, as vrea sa fiu zen.. ma gandesc ca, in felul acesta, as putea sa ma bucur si mai mult de viata, de oamenii care conteaza.
am vazut ca se fac cursuri zen 
oare ajuta? capacitatea de detasare tine oare de un exercitiu personal sau de firea fiecaruia?
agitatie, calm, echilibru, oameni, pace, relaxare
Nu am nicio indoiala ca, traind in lumea in care traim noi, banii dati pe cursuri zen sunt aruncati pe fereastra. Linistea asta nu se invata, ea se dobandeste – asa, de una singura. In timp si cu rabdare, cu renuntare, abnegatie chiar. Si ca veni vorba de rabdare, cu o rabdare intinsa peste limitele pe care ni le imaginam. Dar …. nu sunt intr-o stare zen si vorbesc prostii de dimineata