ne vedem mai putin, vorbim mai mult
cum era.. homo socio-sapien?
zilele acestea stam mai mult in casa, ne vedem mai putin intre noi. cu toate acestea, nevoia de a comunica este cel putin la fel de mare.
spun ‘cel putin’ pentru ca – probabil dintr-un impuls subconstient al lui ‘nu stim exact ce va urma’, chiar si cei cu nevoi mai reduse de interactiune, zilele acestea vorbesc mai mult.
in mod normal, pentru mine, o convorbire de peste 10 de minute este o exceptie. sunt pe principiu discutiilor la obiect. spui ce ai de spus, arunci bomba si ai fugit. iar daca nu ai nimic important de spus, mai bine taci. nu prea excelez la telefoane de curtoazie de tipul ‘am sunat sa vad ce mai faci’, nici macar cand vine vorba de mama.
de cateva zile, insa, observ ca media convorbirilor a crescut radical. si pentru ca nu sunt neaparat eu cea care lanseaza subiectele, as inclina sa cred ca nu sunt singurul caz…
imi place. cum departarea apropie. ca, in miezul portocalei, fructul ramane dulce si zemos 
comunicare, corononavirus, covid19, izolare
